Mi-era cam frig zilele trecute si parca nu mai auzeam strigatele pitigaiate ale ochelaristei si rocarului care imi aduc zilnic saorme si chestii de mancare. Nu credeam ca-s uameni rai pana in ziua aceea cand m-au incoltit.
Erau 3, a fost o lupta nedreapta. Si s-au folosit ca niste misei de ce-mi place mie mai mult…
M-au prins la soare… stateam si meditam la un os tare pe care mi-l aruncase cineva. Ei m-au chemat. Am venit, normal! Poate imi dadeau ceva bun.. mai schimbam si noi o vorba, ceva. Cand colo, rocaru si chelu’ m-au luat de cap. Ochelarista tipa ceva ascutit – doamne cat ma enerveaza cand imi vorbeste ca unui retard de 2 luni, cu puiul mamii. Ce pui duamna, am 10 ani!
Si atunci s-a intamplat! Mi-au picurat ceva fierbinte in ureche… Am inceput sa aud un fasait in ureche. A crescut si urechile imi tziuiau. Barbosul imi misca urechile in timp ce eu incercam sa urlu, sa fug, sa tip de durere. Iar un slabanog facea poze de parca eram la circ sau gradina zoologica.
Am scapat intr-un final si m-am ascuns tremurand in cusca mea. Putea fi mai rau. Prieteni cu case mai bune mi-au povestit de un loc oribil numit veterinar unde ti se introduce ceva in fund si cate si mai cate. Nimic nu se compara cu a avea ceva introdus in fund. Stiu asta pentru ca Dolphy, schnauzerul urias pe care il credeam prietenul meu, mi-a facut felul acum mult timp.
Data viitoare nu ma las. Raman in cusca chiar daca imi aduc conserve care-mi plac mie mult.
Acum daca as putea sa scap cumva de otita care ma chinuie de o luna…
